Albania şi România la ceas aniversar
- Albania şi România la ceas aniversar
- Anul Nou în bucătăria albaneză
- Nicolae Iorga – omagiu Marii Uniri
- Albania în contextul politicii britanice în perioada 1939-1943
- Profesorul Saramandu, membru corespondent al Academiei Române
- Despre Sofia și Wilhelm de Wied
- In memoriam: Gelcu Maksutovici (1931-2018)
- Medalion din perioada lui Ali Pașa
- Oaspeți străini despre Gjirokastra
- „Acum citesc”. Drumul către un spirit luminos: Mișcarea Națională pentru Lectură în Albania
- 150 de ani de la apariția primului ziar albanez
- Ismail Kadare: Povestea Uniunii Scriitorilor din Albania, în fața oglinzii unei femei (fragment)
- „Immersive theater” la Bunk’Art 1: reconstituirea prin joc a unei epoci triste
- Catedralele Naţionale din Bucureşti şi Tirana – capete de pod ale rugăciunii comune peste timp şi spaţiu
- O valoroasă lucrare despre românii sud-dunăreni
- Gjergj Kastrioti Skanderbeg, omagiat la Vatican
- „Discursul norilor”: expoziție de artă fotografică la Tirana
- Hai-hui prin Balcani (2): De la Korcea la Durrës, pe valea Shkumbinului
- „Vin colindătorii, leru-i ler”: Obiceiuri creștinești la Nașterea Domnului
Discurs susţinut în plenul Camerei Deputaţilor, la 28 noiembrie 2018
Stimate domnule preşedinte,
Stimaţi colegi,
La fiecare sfârşit de an, popoarele noastre – român şi albanez – îmbracă haine de sărbătoare. La 28 noiembrie, albanezii de pretutindeni celebrează Ziua Independenţei, iar peste numai câteva zile, la 1 decembrie, românii sărbătoresc Marea Unire. Aşadar, pentru comunitatea albaneză din România, aceste zile, de la începutul iernii, reprezintă un dublu prilej de bucurie, cu atât mai mult cu cât, în acest an, sărbătorim Centenarul constituirii României Mari.
Am fost întrebat, în numeroase împrejurări, de unde izvorăşte ataşamentul albanezilor faţă de România şi cât de sincer este el, ţinând cont de faptul că, adesea, în spatele celor mai frumoase declaraţii nu stă decât o corectitudine politică lipsită de conţinut. Din capul locului voi spune că acest ataşament este cât se poate de sincer, având surse vaste care ţin de legăturile istorice ale celor două popoare, de spiritul similar care le animă, precum şi de contribuţia comunităţii albaneze din România la făurirea statului albanez modern.
După o contribuţie eroică în Marele Război, România a reuşit – deşi Puterile nu i-au recunoscut decât parţial meritele – să-şi îndeplinească visul naţional: Basarabia, Bucovina şi Transilvania s-au unit cu Regatul şi, astfel, România a devenit nu doar mare, ci cea mai mare ţară a Balcanilor. Desigur, nici momentul 1 decembrie 1918 nu a fost un capăt de linie, căci şi pentru România au urmat eforturi de integrare a noilor teritorii, de consolidare economică, socială, dar şi identitară, precum şi de afirmare pe scena internaţională.
Acest ultim aspect este de mare interes pentru legăturile româno-albaneze. Odată ce România a început să aibă un cuvânt de spus, şi-a folosit în dese rânduri poziţia pentru a pleda în favoarea cauzei albaneze. De pildă, marele diplomat român, Nicolae Titulescu, aflat între anii 1920-1930 la vârful relaţiilor internaţionale, a militat pentru integrarea Albaniei în Înţelegerea Balcanică şi implicit pentru recunoaşterea ei ca stat independent şi suveran.
În anul 1928, presa şi guvernul albanez salutau cu mare bucurie declaraţiile pe care Titulescu le făcuse la Roma şi Paris, acolo unde ministrul român de externe prezentase Albania independentă drept stâlp al păcii balcanice. Era o vreme în care regele Zog al albanezilor cerea să fie informat în timp real despre declaraţiile lui Nicolae Titulescu.
Doamnelor şi domnilor,
Aceste crâmpeie din istoria românilor şi albanezilor cred că sunt argumente pentru a demonstra sinceritatea ataşamentului dintre popoarele noastre. Comunitatea albaneză din România, care-şi sărbătoreşte astăzi Ziua Naţională, nu poate să nu fie animată de acelaşi sentiment de sărbătoare cu ocazia Centenarului Marii Uniri. Istoria ne arată că albanezii îşi doresc un stat român puternic, fidel valorilor europene, dar demn pe scena internaţională, care să acţioneze ca un factor de echilibru în Balcani. În acelaşi timp, Albania trebuie să-şi urmeze drumul european şi să-şi consolideze propria poziţie internaţională. În continuare, destinele noastre sunt şi rămân strâns legate.
La mulţi ani, albanezi!
La mulţi ani, români!
Deputat Bogdan-Alin Stoica