150 de ani de la apariția primului ziar albanez

Articol publicat în revista DRITA - nr. 21, decembrie 2018

 

Acest text aduce în faţa cititorilor o tipăritură necu­noscută până acum pe teritoriul albanez, descoperită chiar când se împlinesc 150 de ani de la apariţia ei. Mulţumită istoricilor turci, publicul albanez află că ziarul İşkodra a văzut lumina tiparului în anul 1868, cu 11 ani mai înainte decât ceea ce ştiau bibliografii presei albaneze, care-i plasau apariţia în anul 1879. Deci, İşkodra a fost publicat pentru prima dată în 1868, depăşind chiar şi gazeta Prizren, al cărei prim număr a apărut în august 1871. Acest fapt face ca Işkodra să poată fi considerată primul ziar publicat pe teritoriul Albaniei de azi. Chiar dacă era scris în limba turcă oficială (osmană), İşkodra este de fapt embri­onul gazetăriei albaneze, un ziar dedicat locuitorilor autohtoni şi problemelor lor. Iar oraşul Shkodra poate fi considerat primul oraş albanez din perioada modernă unde a apărut o tipografie în care a fost publicată prima gazetă adresată publicului local, precum şi alte tipărituri de lux destinate localnicilor cu dare de mână.

 

Istoricii şi bibliografii presei albaneze nu au ştiut până de curând că ziarul İşkodra a văzut pentru prima dată lumina tiparului încă din anul 1868. În cercetările de până acum, anul apariţiei acestei gazete era consi­de­rat 1879. Dar cer­­ce­tările recente ale istoricilor turci au scos la iveală un fapt de impor­tanţă deosebită pentru istoria presei şi gazetăriei albaneze.

Aceş­tia au declarat ziarul İşkodra drept primul periodic publicat în Albania, iar oraşul Shkodra – gazda acestui ziar şi a unei tipografii funcţionale.

Primul ziar publicat în Imperiul Otoman a fost Takvim-i Vekâyi (Calendarul evenimentelor). Primul său număr a apărut în anul 1831, când nu existau reguli pentru tipărituri, care erau considerate iniţiative individuale. În timpul reformelor Tanzimatului s-a decis elaborarea unor legi şi instrucţiuni care să reglementeze acest domeniu. Aşadar, Înalta Poartă a considerat că este nevoie ca această activitate să se desfăşoare pe baze legale. Urmarea a fost că administraţia otomană a iniţiat, la mijlocul sec. al XIX‑lea, editarea de ziare în toate centrele de vilaiet ale imperiului, inclusiv în cele albaneze.

Primele reglementări au apărut odată cu aprobarea “Legii Tipăriturilor” şi a “Legii Drepturilor de autor”, în 1857, urmate de “Legea Penală”, în 1858, “Legile publicaţiilor”, în 1864, şi a “Decretului Sublim”, în 1867. Pe această bază legală au apărut o mulţime de tipărituri în capitala imperiului şi în centrele de vilaiet, acoperind aproape întregul teritoriu al statului otoman.

Tot în timpul reformelor Tanzimatului, Înalta Poartă a reorganizat vilaietele existente pe baza “Regula­mentului vilaietelor” din anii 1864-1867, modificări care au intervenit şi în cazul vilaietelor albaneze existente.

Vilaietul Shkodrei a trecut prin aceste modificări în anii 1867-1868, când i s-au schimbat graniţele, dar şi organizarea teritorială, respectiv unităţile teritoriale componente (sandjak, kaza şi nahije). Tot în acel an, la Shkodra a văzut lumina tiparului, ca şi în celelalte vilaiete ale Imperiului, ziarul İşkodra. În mulţimea de gazete publicate la Istanbul şi în celelalte provincii ale  imperiului, cercetătorul turc Atilla Girgin a descoperit că, printre primele publicaţii apărute în vilaietele albaneze în anul 1868 se înscrie İşkodra (Shkodra, în osmană), ca şi publicaţia Yanya (Janina, în nordul Greciei actuale). Conform istoricului turc, aceste publicaţii conţineau informaţii despre sultan, guvern şi numirile de înalţi funcţionari, despre instituţiile publice din vilaiet, despre construcţiile de şosele, căi ferate, linii telegrafice, din sănătate, educaţie, eco­no­mie şi ordine publică. Textele publicate nu conţineau şi numele autorilor sau ale ziariştilor, din motive de etică religioasă sau birocratică. O altă caracteristică a majorităţii acestora era aceea că numele gazetei era acelaşi cu cel al vilaietului şi că, în multe zone ale imperiului, o parte din texte erau scrise în limba locală, cu caractere osmane.

Conform cercetătorului turc Hifzi Topuz, publicaţiile respective erau în majoritate buletine de ştiri sau gazete oficiale ale statului otoman. El adaugă, alături de ziarele menţionate de Girgin în lista lui de publicaţii, gazetele Selanik (Salonic, 1869) şi Aydin (Izmir, 1874). Ziarele vilaietelor albaneze din Shkodra, Janina, Prizren, Manastir şi Salonik, nici la început, nici mai târziu nu au avut pagini în limba albaneză, aşa cum aveau alte publicaţii, deşi scriau despre actualităţi locale. Gazeta Yanya, de exemplu, scria, printre altele, despre ceremonia acordării diplomelor la liceul “Zosimea”, publicând cu acest prilej şi declaraţiile directorilor şcolii şi ale autorităţilor militare ale vilaietului. “Câţiva naţionalişti greci şi albanezi se ştie că au absolvit această şcoală”, scrie cercetătorul Orhan Koloğlu. “Liceul Zosimea din Janina a devenit, în timpul Mişcării Tanzimatului, din ce în ce mai frecventat, a scris  Eqrem Vlora, şi până în anul 1860 a fost o instituţie de învăţământ care îndeplinea criteriile Europei avansate, unde au învăţat mulţi albanezi ortodocşi şi musulmani”. “Elevii lui se întorceau acasă cu o mare simpatie pentru Grecia, deşi erau albanezi cu o înaltă conştiinţă naţională. Aşa au fost Naim, Sami şi Abdyl Frashëri, Ismail Qemali Vlora, Abedin Dino, Gjergj Çako, Turhan paşa etc. Unii dintre aceşti albanezi patrioţi au fondat la Atena primul centru de lingvistică albaneză, între 1874 şi 1880”, mai scrie Eqrem Vlora. Totuşi, ei nu au reuşit să folosească limba albaneză în paginile periodicelor vremii ca a doua limbă raională alături de osmană, ceea ce au reuşit grecii, sârbii şi celelalte naţiuni.

 

Gazeta İşkodra reapare după un deceniu (în 1879)

Ştirea despre încercările de a resuscita ziarul İşkodra a apărut în publicaţia Sabah şi alte periodice în martie 1876. Conform acestora, prima pagină avea să fie în limba turcă, iar cea de-a doua în italiană. Autorul articolului nesemnat, care ar fi putut fi Sami Frashëri, scrie că „… limba maternă a populaţiei din Shkodra şi împrejurimi, precum şi a majorităţii musulmane este albaneza, pe care ei o scriu şi o citesc cu alfabet latin, ba o folosesc chiar şi în corespon­denţa lor”. El mai spune: “Credem că se va împlini mai degrabă scopul acestei gazete oficiale dacă una dintre pagini, în loc a se tipări într-o limbă străină, s-ar scrie în limba maternă a populaţiei. Aşa va avea o influenţă mai mare asupra locuitorilor de aici”. Dar gazeta a văzut lumina tiparului, cu o pagină în limba albaneză, abia după doi ani şi jumătate.

Vilaietul Shkodrei a reluat publicarea ziarului oficial İşkodra la 24 iunie 1879. El a apărut vreme de doi ani, o dată pe săptămână, în fiecare zi de joi, în osmană şi albaneză cu alfabet arab, condus de Hysen paşa. Pe 27 iunie, sub influenţa mişcării albaneze Liga de la Prizren, consulul austro-ungar din Shkodra, Friedrich Lippich von Lindburg, a anunţat Ministerul de Externe de la Viena că la 24 iunie 1879 a apărut ziarul İşkodra în albaneză şi turcă. După părerea lui, materialele ziarului erau pregătite de către funcţionarii din administraţia oraşului, iar ştirile pentru jumătatea albaneză ale gazetei erau extrase din presa europeană. Conform aceluiaşi oficial, ziarul era sub autoritatea valiului Shkodrei, Hysen paşa. Încă din primul număr, anunţa consulul, în publicaţie era prezent un articol despre Bosnia anexată de monarhia dualistă cu un an în urmă şi era criticată Austro – Ungaria. Această scurtă ştire apărea şi în revista Leka din Shkodra.

Un cunoscut scriitor şi om de cultură, arbăreşul Zef Skiroi, scria în opera lui “Albanezii şi problema balcanică” despre evenimentele de la Shkodra din aprilie-mai 1880: “În ziua de 7 mai 1880, în ziarul oficial İşkodra, care a apărut pentru prima dată în albaneză şi osmană, a fost publicat un apel semnat de Ali paşa (Gucia), Hodo Beg (Sokoli), Preng Bib Doda, Myftiu Hafiz Efendi (Hafiz Daut Boriçi), arhiepiscopul Karlo Poten şi Kol Çoba în numele conducerii şi poporului, unde scria: „… pentru că Albania a încetat să mai fie sub administraţia sulta­nului, toţi funcţionarii ne-albanezi vor fi demişi şi obligaţi să-şi părăsescă posturile şi de acum încolo poporul nu va mai fi supus nimănui, cu excepţia ordinelor Ligii şi consiliilor de conducere ale comuni­tăţilor, care vor continua să fie ca şi până acum, singurii legiuitori ai noului stat”.

În al doilea an al existenţei ziarului, 1880, editorii săi au declarat pe faţă că gazeta este “organ al filialei din Shkodra a Ligii de la Prizren”. Această afirmaţie a adus şi închiderea ziarului imediat după anihilarea Ligii Albaneze de la Prizren.

În anii care au urmat înăbuşirii în sânge a Ligii, İşkodra a continuat să apară neregulat, numai în osmană, tipărită la tipografia oraşului, vizavi de sediul administrativ al vilaietului. Cercetătorii afirmă că, după închiderea sa în 1880, gazeta İşkodra a fost editată din nou între 1897 şi 1903, dar despre această a treia ediţie a sa sunt puţine mărturii.

Ilirjan Agolli
Sursa: revista Milosao, Tirana 2018
Traducerea: Mira Skënderi