„Şapte Octombrie”, o nouă carte de Vlad Zografi

Articol publicat în revista DRITA - nr. 20, noiembrie 2018

Recent, în selectul local al librăriei-cafenea „La Petite Bouffet”, din cartierul Cotroceni, un loc de linişte şi lectură marca Humanitas, a avut loc pre-lansarea noului roman al scriitorului Vlad Zografi, volum aflat la ora aceea în tipografie. Cartea se numeşte „Şapte Octombrie” (şi nu, nu are nicio legătură cu evenimentul din şapte octombrie de anul acesta), iar întâlnirea cu simpatizanţii scriitorului a fost moderată de realizatoarea TV Mirela Nagâţ şi înregistrată pe peliculă. La eveniment a luat parte şi Gabriel Liiceanu, şeful de facto al grupului editorial Humanitas, el însuşi scriitor. De fapt, a fost ceva mai mult decât o întâlnire formală cu romancierul Vlad Zografi, a fost un dialog amical şi o confesiune, autorul aducând în faţa celor prezenţi mărturii de o sinceritate debordantă asupra genezei acestui ultim roman. Mai mult decât atât, pentru a-şi argumenta opţiunile filosofice şi artistice, Zografi a citit câteva fragmente din noua carte, a pătruns în psihologia personajelor-cheie şi a răspuns întrebărilor prietenilor din sală. Întâlnirea cu acest scriitor care abia acum, după vârsta de 50 de ani, îşi dezvăluie adevărata faţă de romancier solid, a fost o desfătare intelectuală şi o lecţie de comunicare sinceră, directă.

În continuare, vom reda câteva dintre opiniile lui Vlad Zografi despre noul său roman, a cărui lansare publică va avea loc în a doua jumătate a acestei luni, la Târgul de carte „Gaudeamus-Carte de învăţătură”, sâmbătă, 17 noiembrie, la Pavilionul Romexpo.

De ce am scris romanul acesta? A fost un timp când m-am gândit foarte mult la moarte. Şi nu pot să spun că, scriindu-l, am îmblânzit-o. Am mângâiat-o. A scrie un roman înseamnă pentru mine a mângâia moartea. În al doilea rând, am scris romanul ăsta cu nostalgia unui fel de-a fi şi cu gândul la un prieten pe care nu l-am văzut de 35 de ani şi pe care nu l-am mai întâlnit niciodată. Cu el am împărţit un fel de viaţă în care nu ne păsa de forme, ne bucuram, râdeam, ne băteam joc, tot ce era încremenit ne repugna, de asemenea, tot ce era solemn ne repugna, eram foarte vii. Şi felul ăsta de a fi şi-a pus amprenta asupra mea şi l-am trăit împreună cu un om care e foarte departe şi pe care nu l-am mai văzut de 35 de ani. Ne-am jena unul faţă de altul că am ajuns la vârsta asta…

Detestam ambiţiile, aveam lucruri care nu pot fi reproduse în public despre ambiţii şi ambiţioşi. Nu ne-am gândit că eram autentici, ne bucuram de fieca­re lucru pe care-l observam, de fiecare gând, de fiecare glumă, de fiecare farsă pe care o jucam. Era o viaţă care-şi avea o bucurie în firescul ei inteligent şi plin de imaginaţie şi de umor…

Romanul acesta este o formă a nostalgiei faţă de viaţa asta care poate că e moartă sau poate că nu, nu-mi dau seama, dar în orice caz am resimţit-o cu toată  acuitatea şi violenţa. Iar romanul nu este decât acuitatea şi violenţa cu care am trăit acest fel de viaţă care nu avea de-a face cu niciun fel de ierarhii. Eram şi teribilist, e adevărat. Acestea sunt cele două surse care mi-au dat impulsul de a scrie romanul. Îl port în gând cu mine pentru că demult m-am gândit la felul ăsta de a trăi care mi-a devenit oarecum străin…

E vorba în fond de nişte oameni care nici nu participă la viaţă şi n-au participat de la bun început. Şi mai e ceva în cartea asta: e vorba de nişte oameni care au trăit jumătate de viaţă în comunism şi jumătate în ceea ce e a fost după. Poate pentru noi, ăştia care avem o experienţă dublă, să zicem, lucrurile care ies acum la iveală cu focuri de artificii capătă un bemol. Poate că de fapt oamenii care sunt mai agăţaţi de clipă decât de prezent sunt mai departe de viitor. Pentru că actualitatea asta imediată vorbeşte, iar cartea a vrut să fie pentru mine o ieşire din timp. Şi moartea este o ieşire din timp.

 

Notă. Romanul lui Vlad Zografi  „Şapte Octombrie” a fost lansat, în prezenţa autorului,  în ziua de 17 noiembrie, la Târgul de Carte Gaudeamus din Bucu­reşti.

Maria Oprea