“Culese din Balcani”: Festival de film antropologic

Articol publicat în revista DRITA - nr. 20, noiembrie 2018

Între 1 şi 4 noiembrie 2018, s-a desfăşurat cea de-a patra ediţie a Festivalului de film dedicat antropologiei vizuale, alcătuit din documentare, filme de ficţiune, concerte, laboratoare etnografice, gastronomie, degustări, poveşti din regiunea Balcanilor, dar şi din alte locuri. Evenimentul, intitulat Culese din Balkani, are loc în fiecare toamnă la Muzeul Ţăranului Român din Bucureşti, care oferă un spaţiu generos pentru dezbateri iubitorilor de antropologie.

Alături de autori ai unor volume despre balca­nism, recent apărute, cum este cartea Clarei Usón, „Fiica Estului”, pentru care a primit Premiul Ciudad de Barcelona şi prestigiosul Premio de la Crítica (o recompensă literară acordată anual celui mai bun roman scris în limba spaniolă), de regizori şi producători, la proiecţiile filmelor, la expoziţii, şezători, degustare de sarmale intitulată Made in Turkey, la un concert al unui taraf ţigănesc, party balcanic, ateliere, dervişi, expoziţii foto etc. au participat în jur de 4000 de oameni. În cartea „Fiica Estului”, şase tineri, trei băieţi şi trei fete, stau de vorbă într-un McDonald’s din Moscova şi ajung la o dispută aprinsă despre naţionalism şi manipulare politică. Sunt studenţi din Belgrad şi se află în Rusia într-o excursie – un cadou de absolvire a facultăţii, înaintea examenelor finale. Excursia aceasta va schimba destinul uneia dintre fete: Ana Mladić, personaj inspirat din realitatea cea mai cruntă a fostei Iugoslavii, la începutul anilor ’90, în timpul războaielor sârbo-croat şi sârbo-bosniac. Ana nu este altcineva decât fiica generalului Ratko Mladić, pe care ea îl adoră şi îl consideră un adevărat erou al Serbiei, dar care avea să fie repede cunoscut în toată lumea ca „măcelarul din Balcani” şi judecat la Haga pentru crime de război.

Una dintre reuniuni a adus în centrul atenţiei Identitatea Balcanilor şi stereotipurile Vestului, unde s-au amintit prejudecăţile şi opiniile cu conotaţii negative ale occidentalilor faţă de acest spaţiu, încorsetat în interiorul istoriei şi geografiei proprii şi a celor europene. Balcanii nu reprezintă doar războaie interetnice, istorie traumatizantă, comunism, sărăcie, emigraţie, corupţie, implică şi o anumită realitate plină de pitoresc şi exotic, mit şi poezie emoţionantă.

Multe pelicule remarcabile au fost difuzate la MŢR, însă ne vom opri la cele prezentate de Kosovo. În cel mai tânăr stat din Europa, Kosovo, există un eveniment DocuFest la care sunt prezentate filme documentare prestigioase, unele rulate şi la Muzeul Ţăranului Român. La 17 februarie 2008, Kosovo şi-a declarat independenţa, iar zece ani mai târziu, situaţia politică a acestei ţări era una dintre cele mai complexe din Balcani. După războiul din 1999, s-a aflat sub administraţia Misiunii Naţiunilor Unite (UNMIK), creată prin Rezoluţia Consiliului de Securitate. Este cea mai tânără naţiune din lume, atât din punct de vedere politic, cât şi demografic: 53% din populaţie are sub 25 de ani, iar în Prishtina, vârsta medie este 28 de ani. Din pricina regimului strict de vize, tinerii din Kosovo sunt practic izolaţi de restul Europei. Aceştia vor să călătorească în oraşele din Europa, să-şi viziteze familia şi prietenii care locuiesc dincolo de graniţe. Nu este vorba despre emigrare, ci despre libertatea de a călători, de a descoperi lumea şi de a-i experimenta frumuseţile, particularităţile, aromele.

„Miere pe răni”

Un alt film este despre populaţia de musulmani care vorbeşte o limbă slavă, goranii, din sudul Kosovo-ului, folosiţi în jocurile politice pentru putere de către naţiunile înconjurătoare (sârbi, macedo­neni, bulgari, albanezi, bosniaci). Dat fiind faptul că este interzis ca femeile să fie filmate, pelicula Gora explo­rează această cultură bogată prin ritualurile zilnice ale bărbaţilor gorani pe stradă, în moschei, pub-uri, cu turmele lor de vaci, oi şi câini ciobăneşti. Ei muncesc, vorbesc, dansează, ascultă muzică, predică, se roagă şi cântă în timp ce munţii din jurul şi de deasupra lor le reamintesc constant cât de efemeră e existenţa pe care o au, se spune în comunicatul de presă.

Honey on wound (Miere pe răni), o coproducţie Marea Britanie/România/Kosovo, regizată de Iulia Stoian, este un film care aduce în prim-plan kanunul. În timpul războiului din Kosovo, mii de femei albaneze au fost ţinute ostatice de trupele sârbe, torturate şi forţate să fie martore la execuţia soţilor lor. Potrivit vechii legi din Kanun, văduvele de război din Kosovo nu au voie să se recăsătorească, să muncească sau să ducă o viaţă independentă în afara casei lor. Ţinute pe loc de tradiţie, ele luptă acum împotriva depresiei şi a sărăciei. Într-un mic sat de văduve, terapeuţii încearcă să convingă femeile că procesul de vindecare poate începe chiar în grădina lor. Tot ceea ce le lipseşte este o cutie de lemn şi o regină albină, ne spun realizatorii filmului.

Au fost multe creaţii interesante la Festivalul de film de la MŢR, produse în Albania, Marea Britanie, Bulgaria, Serbia, România, Croaţia etc., care au reliefat viaţa, istoria şi tradiţiile din această parte a Europei, unele, simple povestiri locale, altele, relatări transfigurate ale unor drame sau tradiţii, dar toate au adus un plus de informaţie cunoaşterii ţărilor din Balcani, care au fost afectate în grup de comunism, de conduceri despotice, conflicte, dizarmonii, dar s-au bucurat şi de prietenia dintre ele şi de o interculturalitate productivă. “Sper că acest documentar va ajuta oamenii să-şi deschidă ochii şi să nu judece înainte de a cunoaşte. Până la urmă… deseori ajungem să confundăm sarea cu zahărul”, spune regizoarea Arta Elezi din Kosovo în filmul This is us (Aceştia suntem noi).

Maria Oprea