Bătălia de la Torvioll
- România și Albania la final de an
- Profesorul Nicolae Saramandu – „Doctor Honoris Causa” la Korcea
- Zilele Culturii Albaneze la Craiova
- Ministrul Apărării din Albania, la Bucureşti
- Independenţa Albaniei şi împrejurările în care a fost obţinută
- Hai-hui prin Balcani (1): Voiaj de plăcere, la sfârşit de septembrie
- Anul Skanderbeg: Când şi cum s-a căsătorit eroul Albaniei?
- Îndoctrinarea comunistă, în documente
- Muzeul de Artă Orientală „Bratko”
- Un Mecena albanez
- “Culese din Balcani”: Festival de film antropologic
- Bătălia de la Torvioll
- “Istoria antică a poporului şi a limbii albaneze”. Ilirii şi pelasgii
- Proză albaneză contemporană: Eqrem Basha
- Ziua Naţională a Alfabetului şi a Congresului de la Manastir
- Pastila pentru suflet: Sfântul Grigorie Palama – Arhiepiscopul Thesalonicului
- „Şapte Octombrie”, o nouă carte de Vlad Zografi
- „Universitatea din Korcea este o universitate deschisă”: Interviu cu Ali Jashari, rectorul Universităţii „Fan S. Noli” din Korcea
A avut loc pe 29 iunie 1444 şi a fost prima după ce eroul naţional albanez, Gjergj Kastrioti Skanderbeg, a preluat stindardul luptei antiotomane. Este cunoscută şi sub numele de Bătălia de la Dibra de jos. Ea a urmat iniţiativei lui Skanderbeg de a-i aduce împreună, la Lezha, pe toţi principii albanezi şi de a forma cu aceştia o alianţă antiotomană rămasă în istorie sub numele de Liga de la Lezha. După constituirea acestei alianţe, sultanul otoman a înţeles pericolul pe care îl constituia unirea albanezilor sub un singur steag şi a decis înăbuşirea cât mai rapidă a rebeliunii. Aşa se face că, din capitala imperiului, a pornit spre ţinuturile albaneze, ocupate nu cu mult timp în urmă, o armată formată din 25.000 ostaşi condusă de un comandant încercat, Ali paşa din Skopje. Skanderbeg, care cunoştea tacticile generalilor otomani din proprie experienţă, dispunea de cel mult 15.000 ostaşi, în fruntea cărora a ieşit în întâmpinarea trupelor otomane. Cele două armate s-au întâlnit pe câmpia de la Torvioll şi au ridicat tabără una în faţa alteia. O zi mai târziu, pe 29 iunie, dis de dimineaţă, Ali paşa a observat că albanezii erau poziţionaţi pe dealul din faţă şi a dat ordin ca trupele sale să atace pe tot frontul. Skanderbeg, care se aştepta la o asemenea manevră, îşi plasase o parte a armatei în pădurea din apropiere, în flancul ordiei otomane. În faţa atacului masiv al turcilor, Skanderbeg a dat semnalul ripostei, iar contraatacul trupelor ascunse în pădure a fost nimicitor. Turcii au lăsat pe câmpia de la Torvioll mii de victime, Ali paşa însuşi scăpând cu mare greutate, în vreme ce albanezii au pierdut mult mai puţini oameni, de ordinul a câteva sute. Victoria lui Skanderbeg a întărit moralul albanezilor şi a întregii Europe creştine şi le-a dat convingerea că trupele otomane, considerate până atunci invincibile, pot fi învinse. Aceasta a fost una dintre cele mai mari victorii ale lui Skanderbeg şi începutul unor confruntări victorioase care vor dura 25 de ani, până la moartea eroului, în 1468.
Luiza Qerreti