Anul Skanderbeg: Când şi cum s-a căsătorit eroul Albaniei?

Revista Drita nr. 20 - noiembrie 2018

• România și Albania la final de an
• Profesorul Nicolae Saramandu – „Doctor Honoris Causa” la Korcea
• Zilele Culturii Albaneze la Craiova
• Ministrul Apărării din Albania, la Bucureşti
• Independenţa Albaniei şi împrejurările în care a fost obţinută
• Hai-hui prin Balcani (1): Voiaj de plăcere, la sfârşit de septembrie
• Anul Skanderbeg: Când şi cum s-a căsătorit eroul Albaniei?
• Îndoctrinarea comunistă, în documente
• Muzeul de Artă Orientală „Bratko”
• Un Mecena albanez
• “Culese din Balcani”: Festival de film antropologic
• Bătălia de la Torvioll
• “Istoria antică a poporului şi a limbii albaneze”. Ilirii şi pelasgii
• Proză albaneză contemporană: Eqrem Basha
• Ziua Naţională a Alfabetului şi a Congresului de la Manastir
• Pastila pentru suflet: Sfântul Grigorie Palama – Arhiepiscopul Thesalonicului
• „Şapte Octombrie”, o nouă carte de Vlad Zografi
• „Universitatea din Korcea este o universitate deschisă”: Interviu cu Ali Jashari, rectorul Universităţii „Fan S. Noli” din Korcea

Conform cronicarului albanez Marin Barleti, “Skanderbeg nu avea deloc în vedere căsătoria, dar prinţii şi rudele apropiate îi aminteau mereu de asta şi-l îndemnau să se decidă şi să se gândească la cel care-I va urma şi-i va lua locul”. Viitorul său socru, Gjergj Arianiti a primit cu bunăvoinţă ideea încuscririi, pe care a acceptat-o în final şi Skanderbeg, căci Gjergj Arianiti, Comnenul avea o mare autoritate datorită puterii regatului pe care-l stăpânea şi nobleţii străvechi a numelui său. Donika însăşi, viitoarea soţie a eroului, era vestită pentru frumuseţea ei. Asupra zestrei tinerei soţii, cel care a decis a fost Gjergj Arianiti însuşi şi, conform mărturiilor de epocă, aceasta a fost pe măsura bogăţiei şi faimei socrului. Cercetătorii de mai târziu au subliniat faptul că, la urma-urmei, căsătoria lui Skanderbeg cu Donika Arianiti a avut o mare doză de pragmatism politic, căci prin acest act personal s-a avut în vedere întărirea taberei antiotomane şi, implicit, a poziţiei reprezentantului ei, Gjergji Kastrioti Skanderbeg. Fără îndoială că apropierea prin încuscrire a celor două familii a avut rolul de a le consolida poziţiile şi prestigiul printre celelalte familii princiare albaneze. Fiind o căsătorie “aranjată” politic, nu au contat vârsta şi nici preferinţele mirilor.

Ceea ce se ştie este faptul că ceremonia cununiei religioase între Gjergji, în vârstă de 46 de ani, şi Donika, de 23 de ani, a avut loc în vechea biserică a mânăstirii Ardenica, aflată la 10 km nord de oraşul Fier. Acest fapt a fost dezvăluit încă din 1930 de istoricul italian Lorenzoni, care, vizitând în acel an mânăstirea, a descoperit în codicele lăcaşului amănunte legate de căsătoria eroului naţional albanez. O altă sursă care vine în sprijinul acestei teorii este mărturia episcopului Irene Banushi, care şi-a petrecut ultimii ani din viaţă în această mânăstire. În însemnările sale despre acest sfânt lăcaş şi despre viaţa episcopului, istoricul K. Beduli relatează că unii dintre călugări i-au mărturisit că au aflat de la înaintaşii lor că ceremonia căsătoriei lui Skanderbeg avusese loc chiar aici, la Ardenica.

Andronika Gjergj Arianiti (Donika) s-a născut în jurul anului 1428, iar în 1451, când a avut loc nunta, avea 23 de ani. Era una dintre cele opt fete pe care Gjergj Arianiti le avea cu prima lui soţie, Maria Muzaka (cf. Dh.Shuteriqi, Arianiţii. Studii asupra epocii lui Skanderbeg, vol. II. Tirana 1989). Aşa după cum spune şi Barleti, ea era una dintre cele mai frumoase odrasle zămislite de familiile nobile ale Albaniei în sec. al XV-lea. La trei ani după căsătorie, Donika l-a născut pe singurul lor copil, pe Gjon cel Tânăr, care, conform tradiţiei, a luat numele bunicului. În gravurile de epocă, ea apare ca o femeie frumoasă, cu trăsăturile unei adevărate femei aristocrate. Nu se cunoaşte cu exactitate rolul pe care l-a jucat în preajma lui Skanderbeg în anii convieţuirii lor (1451-1468).

După moartea eroului, la 17 ianuarie 1468, Donika l-a declarat regent pe fiul său, Gjon, moşte­nitorul legitim al lui Skanderbeg. În acelaşi an, sub presiunea expansiunii otomane, Donika a fost obli­gată să emigreze împreună cu fiul ei în Italia. S-a stabilit, împreună cu suita, la una dintre cele două moşii pe care Ferdinand de  Aragon, regele Neapo­le­lui, i le dăruise lui Skanderbeg în anul 1463 în schimbul ajutorului militar oferit de erou. Conform istoricilor epocii, Gjon Kastrioti s-a integrat în rândul stăpânitorilor locali, administrându-şi proprietăţile sub numele de Ducele de San Pietro de Galantina, titlu cu care l-a înzestrat regele Ferdinand. La rândul lui, Gjon s-a căsătorit cu ducesa Erina Paleologa şi a avut cinci copii. Din această căsătorie provin Kastrio­ţii din Italia, urmaşii direcţi ai eroului albanez, familie care continuă să existe şi astăzi pe pământ italian.

Marius Dobrescu