O lucrare despre Dora d’Istria apărută la Veneția

Institutul Român de Cultură și Cercetare Umanistică de la Veneția a găzduit în data de 13 septembrie 2018, la sala „Marian Papahagi“, lansarea volumului Dora d’Istria. Uno sguardo femminile sull’Ottocento de Roberta Fidanzia, tradusă și prefațată de prof.univ.dr. Viorica Bălteanu. Volumul, o premieră în Italia, oferă o panoramă a operei Elenei Ghica prin evidențierea principalelor preocupări cu fundamente creștine ale acestei scriitoare, a interferențelor cu literatura europeană și dezbaterilor despre educație și rolul social al femeilor în secolului al XIX-lea.

Scriitoare, pictoriță, compozitoare, feministă, poli – glotă, un om de o inteligență remarcabilă, Elena Ghica (Dora d’Istria) este un personaj unic în secolul al XIX-lea. Vorbea nouă limbi și avea o cultură enciclopedică impresionantă, formată în urma studiilor efectuate la Dresda, Viena, Veneția și Berlin, în domeniile literatură, etnografie și folclor, geografie, istorie, sociologie, politică și artă. Acest lucru i-a permis să publice în șase limbi – franceză, italiană, greacă, rusă, germană și engleză – lucrări de etnografie, istorie și folclor balcanic. Prin tratatul „Les femmes en Orient”, apărut în 1859, ea prezintă cititorului occidental lumea femeilor din Orient, o zonă foarte puțin cunoscută la acea vreme, militând pentru drepturile acestora, pentru egalitatea între femei și bărbați. Racordată la marile probleme ale timpului său, a colaborat cu prestigioasele publicații Revue de deux Mondes, International Review, New York Tribune, Il Dritto, Observateur Belge, Gazette Rose, Courier și multe altele, a legat prietenii cu marile personaje ale timpului său: regele Frederic Wilhelm IV, Don Pedro II D’Alcantara, împăratul Braziliei, Edgar Quinet, dar și cu patrioți albanezi cunoscuți, precum Dimitrie Camarda, Zef Serembe, Leonardo de Martino.

Această reconstituire a personalității Dorei d’Istria, realizată de Roberta Fidanzia în cartea sa, este o evocare a unei femei de o mare cultură, angajată politic și literar, o scriitoare talentată, aflată în dialog constant cu contemporanii săi și cu trecutul. În paginile lucrării, Roberta Fidanzia evidențiază lupta Elenei Ghika împotriva discriminării, pentru egalitatea în drepturi între bărbați și femei, pentru emancipare. Toate acestea, spune autoarea, se înscriu în curentele apărute în Europa în domeniul social, cultural, artistic. Scrierile ei erau comentate și discutate de cărturari și actori politici ai vremii cu care Dora d’Istria se confrunta constant. Autoarea argumentează că Elena Ghika milita pentru păstrarea și construirea identităților naționale, pentru independență și autodeterminare. De asemenea, ea a dezvoltat un discurs original despre reînnoirea politică, despre progresul societăților, în care un mare rol trebuie să-l aibă educația și religia. Pseudonimul pe care și l-a ales, crede Roberta Fidanzia, acela de Dora d’Istria, s-a realizat din rațiuni lingvistice (dor în limba română reprezintă un puternic sentiment de nostalgie) și geo-politice (Istros era vechea denumire dată de greci Dunării). Ea a călătorit mult și a avut o viață plină de aventuri, a fost una dintre primele femei alpiniste, a practicat tirul, călăria și mânuia abil armele. A murit la Florența, unde a trăit timp de 30 de ani și și-a donat averea unei clinici pentru surzi din Florența și spitalului Pantelimon din București.

Sunt repere și argumente care invită la lectura acestei cărți, în care personajul principal este una din cele mai ilustre femei și prințese din secolul al XIX-lea.

 

Maria Oprea