Mișcarea Slow-food în Albania

Share

Într-unul din numerele revistei Drita scriam despre entuziasmul jurnalistului BBC, Rick Stein, față de mâncarea din Balcani și față de cea din Albania, experiențe memorabile pentru realizatorul filmului documentar, dar și pentru cei care au întâlnit prin intermediul ecranului o civilizație aproape necunoscută. Criticul culinar a fost surprins de meniurile tradiționale, ingredientele ecologice, rețetele vechi ale bunicilor, dar și de cele noi, aduse de diaspora. El s-a ospătat cu frumusețile peisajelor maritime și montane, dar și cu sosurile rafinate, carnea de berbec la proțap, pregătite de micile comunități albaneze prin care a trecut. Acest periplu al jurnalistului BBC a deschis apetitul tuturor celor dornici de noi aventuri turistice și experiențe culinare. Tot o călătorie prin bucătăria ecologică au întreprins și celebrii chefi antrenați în străinătate care au inițiat și dezvoltat în Albania mișcarea Slow-food, în urmă cu câțiva ani, curent care încearcă să redimensioneze scena gastronomică, propunându-le oamenilor să-și schimbe obișnuințele culinare cu unele sănătoase. Paste uscate la soare, dulceață de pepene verde, pâine de porumb și brânză albă, omletă cu cimbru sălbatic, prăjituri cu prune și miere sunt câteva din mâncărurile bune ale copilăriei, invocate de membrii noii mișcări din Albania, în contrapartidă cu supele gri și rațiile mici din timpul lui Enver Hogea.

De ce este importantă mișcarea slow-food? Unul dintre motive este că după prăbușirea comunismului, caracterizat prin sărăcie și mâncare proastă, oamenii s-au îmbulzit către fast-food-uri, alimente cu arome artificiale, procesate chimic, la temperaturi foarte mari. Aceste obiceiuri trebuie schimbate, subliniază inițiatorii slow-food din Shkodra, pentru că țara, de la coasta adriatică la Munții Blestemați, are ce oferi. Prin climatul său mediteranean și montan, apropierea de Grecia și Italia, prin câmpiile fertile, Albania redescoperă obiceiurile tradiționale de gătit și, cu ajutorul maeștrilor bucătari școliți în străinătate, restaurantele au devenit mai exigente în alegerea ingredientelor.

Slow Food este o mișcare internațională, inițiată în Italia, în 1986, care luptă pentru păstrarea bucătăriei regionale, încurajând cultivarea hranei ca racte ristice ecosistemului local. Mișcarea ocrotește principiile comerțului echitabil, încurajează fermierii și micii producători, dar are ca scop și educarea cetățenilor cu privire la riscurile fenomenului fast-food, folosirea pesticidelor sau consumul de alimente modificate genetic. Ea s-a dezvoltat în întreaga lume ca o alternativă la producția industrială și a devenit un stil de viață pentru mii de oameni care cred că încă se mai poate mânca bine și curat, cu produse din grădina și pivnița bunicii. Brânza de burduf este dată de exemplu de practicanții slow-food, fiind comparat produsul din comerț cu cel din gospodăriile de la țară. 150 de țări au adoptat mișcarea slow-food, printre ultimele venite în club fiind și Albania, iar organizația reunește peste 100.000 de membri, repartizați în 1.300 de conviviumuri (asociații locale) și o rețea de 2.000 de comunități alimentare, alcătuite din mici producători axați pe calitatea hranei și pe respectarea principiilor ecologice și ale durabilității. În concluzie, Slow-food nu militează pentru un anume tip de dietă (vegetariană, vegană etc.), ci cuprinde toate stilurile de alimentație și recomandă mâncarea bună, sănătoasă, produsă tradițional, care să respecte atât omul, cât și mediul. “Festina lente!” este principiul și îndemnul acestui curent în secolul vitezei.

 

Maria Oprea

Series Navigation << Premii pentru două lucrări științifice despre epoca SkanderbegStatul cu cea mai scurtă viață din istoria albanezilor >>