Martirii catolici în Albania comunistă

Share

Se știe că, în timpul dictaturii comuniste, clericii catolici au fost supuși celor mai crunte represalii și au dat cele mai multe victime. Faptul că erau legați organic de Occident, că șeful suprem al bisericii era papa de la Roma i-a făcut pe conducătorii regimului să aplice cele mai dure represalii împotriva reprezentanților acestei biserici. Același lucru s-a întâmplat și în Albania. Se știe că, numeric, credincioșii catolici se plasează în urma musulmanilor și ortodocșilor și că sunt amplasați în regiunea muntoasă din nordul țării, cu principalul centru la Shkodra. Statisticile spun că, dacă s-ar aduna toți anii de temniță efectuați de clericii catolici albanezi, rezultatul ar fi egal cu 881 de ani sau aproape nouă secole! Și asta în vreme ce aceiași slujitori ai bisericii au la activ, împreună, 450 de ani de studii, în 24 de universități din Europa. După o muncă de 22 de ani de cercetare statistică asupra acestor informații cutremurătoare, Sfântul Scaun de la Vatican a ales dintre prelații care au suferit în anii comunismului un număr de 38 de clerici pe care i-a declarat martiri ai credinței. Dintre aceștia, unui număr de 28 nu li se cunoaște locul în care au fost înmormântați. Toate aceste date au fost făcute publice în cursul unei emisiuni la postul TV “Channel One”, emisiune care s-a transformat într-un omagiu în memoria tuturor clericilor martiri ai bisericii catolice albaneze.

Directorul Institutului de Teologie și Filosofie din Shkodra, Pr. Mario Imperatori, precum și Dom Mark Shtjefni, Parçel Hila și Dorian Koçi, istorici care au studiat problema martirajului catolicilor albanezi, au adus în fața opiniei publice informații și mărturii unice asupra persecuțiilor la care au fost supuși reprezentanții acestei biserici în anii dictaturii comuniste. Printre cei 38 de clerici-martiri, au existat un german, un polonez și un italian. Emisiunea “Channel One” a avut inserții speciale în cursul cărora au fost redate aspecte asupra sfârșitului tragic al fiecărui prelat. Reluăm pentru cititorii noștri câteva dintre cele mai tragice cazuri.

Dom Lazër Shanto, după ce anchetatorii i-au tăiat picioarele cu toporul, a fost împușcat și aruncat într-o groapă fără nume. Pr. Serafin Koda a murit după ce anchetatorul i-a înfipt unghiile, la propriu, în gât. Maria Tuci, după ce a refuzat să devină amanta șefului secției Ministerului de Interne din Shkodra, a fost torturată prin introducerea într-un sac împreună cu o pisică și aplicarea de lovituri de baston. Pr. Josif Papamihali a fost torturat și înecat în mlaștina din Maliq. Pr. Jul Bonati a fost internat în ospiciul de la Durrës și a murit în urma experimentelor la care a fost supus de către medici.

Dom Aleksandër Sirdani, după ce a fost târât legat de un cal a fost înecat într-o groapă plină cu fecale. Și, cu toate aceste torturi, preoții martiri nu și-au renegat niciodată credința în biserica lui Iisus Hristos. Exemplar este cazul pr. Gjon Shllaku, care, înainte de a fi împușcat, a strigat: “Trăiască Hristos împărat! Îi iertăm pe dușmanii noștri!”.

 

Marius Dobrescu

Series Navigation << Prof. univ. dr. Nicolae Saramandu: „Limba română a luat naștere peste tot acolo unde a existat stăpânire romană”