Străinii din Biblie

Share
Articol apărut în revista „Drita” Revista Drita nr. 18 - septembrie 2018

 

În incinta Bisericii Mânăstirii, biserica luterană a sașilor sighișoreni, este prezentă o expoziție ce documentează un concept cu semnificații universale, trăit de mulți migranți ai lumii, din timpurile biblice până în prezentul tumultuos: străinătatea.

Evenimentul realizat din portrete simbolice ce însoțesc texte referitoare la cel depărtat, purtat de destin în locuri necunoscute, a fost realizat de un comitet ecumenic din Austria și prezentat în România, în cetatea Sighișoarei. Nu este o expoziție alcătuită în tiparele clasice ale lucrărilor de artă, ci o expoziție-parabolă, de afișe, cu un puternic impact spiritual și emoțional, dedicată unei probleme fundamentale a existenței umane: comportamentul față de străini. Iar aceasta este cu atât mai importantă cu cât astfel de provocări s-au intensificat în ultimii doi ani din cauza mișcărilor de refugiați în număr semnificativ către Europa.

Oricare dintre noi a cunoscut acest sentiment cândva, mai mult sau mai puțin, iar soarta de a fi străin este o problemă specifică tuturor celor care aleg să trăiască sau să muncească în alte țări, în alt loc decât cel în care s-a născut. Este valabil pentru diaspora albaneză, pentru românii din afara granițelor, pentru sașii care se întorc după 800 de ani în regiunile germanice, pentru orice străin care a ales străinătatea. Iar acest concept care vizează în prezent refugierea, primirea, expulzarea, integrarea străinilor a fost relatat cu mii de ani în urmă, în Sfânta Scriptură.

Expoziția aduce în prim-plan destinul impresionant al unor emigranți din timpurile biblice care din diverse motive au fost nevoiți să trăiască departe de patria lor. Sunt prezentate astfel, în prima parte, viața unor personaje ca Avram și soția lui, Sara, apoi cele ale lui Iisus, Iosif, Moise și Rut. Partea a doua ne arată poruncile veșnice și actuale referitoare la protecția străinilor, iar partea a treia ilustrează conceptul biblic al ospitalității.

Mărturiile din Cartea Sfântă

Despre străini se știe și azi că sunt întotdeauna bine primiți acolo unde ajung. Dar sunt sfâșiați între nevoia de integrare sau asimilare și propria cultură, între identitatea lor și caracterul străin al locului. A fi străin într-o țară străină este o experiență reală, perenă a umanității, care străbate Biblia ca un fir roșu, iar în Cartea Sfântă pot fi descoperite numeroase perspective actuale și provocări concrete privind atitudinea față de străinii din mijlocul nostru. Desigur, Cartea Sfântă conține mărturii diferite ale oamenilor din mai multe secole care nu-i abordează întotdeauna în același fel pe străini. Găsim și aici aceleași temeri ale oamenilor locului față de invazia elementelor străine și pierderea propriei identități. Deja din acele timpuri a existat tendința de a diferenția între străinii „buni” și „răi”, cei cu care se puteau face afaceri sau încheia alianțe politice, priviți altfel decât cei lipsiți de mijloace și în permanentă căutare de refugiu. Și nici în acele timpuri nu erau toți imigranții atât de dornici de integrare precum și-ar fi dorit localnicii. Iar problema cea mare, percepută chiar ca o amenințare, o constituiau religiile acestor străini. Și totuși, pornind de la experiența istorică a poporului evreu, el însuși rob timp de 400 de ani în Egipt și mai târziu în Babilon, Dumnezeul Bibliei îndeamnă, poruncește și încurajează pe oamenii de atunci și de acum să ofere ocrotire, adăpost și sprijin celor străini și singuri.

Marii Străini, marii călători: Iisus, Moise, Iosif etc.

Marii călători din Biblie, marii străini sunt pilde pentru contemporani. Iisus s-a născut la Bethleem, iar după unele surse, la Nazaret. Din cauza lui Irod, familia Lui s-a retras în Egipt, până la moartea regelui Iudeei, și s-a întors în Nazaret după câțiva ani. A copilărit la Nazaret, apoi a mers în Galileea, s-a stabilit la Capernaum și a început să predice venirea împărăției lui Dumnezeu, dedicându-și timpul învățăturilor și tămăduirii celor bolnavi, cutreierând pe jos, prin întreaga țară evreiască. A fost răstignit pe Dealul Golgotei din Ierusalim. Avram și Sara sunt alți emigranți celebri din Biblie. Ei pleacă din orașul antic caldeean Ur (azi, în Irak) spre Haran, în Turcia de sud-est. O perioadă de secetă și foamete îi determină să plece în Egipt. Iosif, cel de-al unsprezecelea fiu al patriarhului Iacob și cel dintâi al Rahilei, a fost vândut de frații săi pe 20 de arginți unor negustori din Egipt. La vârsta maturității, însuși Moise ajunge să fie refugiat în ținutul Maidan, unde își întemeiază o familie pe pământ străin. Este locul de unde Domnul îi face chemare să-și ia destinul în mâini și să-și salveze propriul popor. Se întoarce în Egipt și împreună cu evreii ia calea deșertului Sinai, fiind migranți fără țară timp de 40 de ani, până când ajung în țara promisă lor și strămoșilor lor. Exilul este, în acest caz, o maturizare întru credință.

„Mulți trăiesc astăzi departe de patria lor”, scrie pe unul dintre exponate. La nivel mondial există 250 de milioane de migranți și 15 milioane de refugiați internaționali. Ei se confruntă cu unele prejudecăți ale localnicilor și cu teama acestora de pătrundere a elementelor străine. Sunt oameni din națiuni diferite, care vorbesc diverse limbi, au obiceiuri, culturi și povești de viață diferite, iar azilanții și refugiații care vin în Europa aduc și experiențele traumatizante din trecutul lor.

Aplicarea în viață a conceptului biblic de ospitalitate, în ciuda inevitabilelor dezamăgiri, prezintă până în ziua de azi o provocare. Expoziția este un prilej de reflecție asupra modului în care îi privim pe străinii ce trăiesc astăzi printre noi, în special pe refugiați și azilanți.

Căci întreaga lege este împlinită într-un singur cuvânt: “Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.” (Galateni 5:14)

 

Maria Oprea

Series Navigation << Johann Thunmann – un deschizător de drumuri în albanologia occidentală„Diversitatea etnică și culturală reprezintă elemente esențiale pentru o Europă din ce în ce mai integrată” >>