Pastila pentru suflet. Sfântul Ierarh Iosif cel Nou – Mitropolitul Banatului

Share
Articol apărut în revista „Drita” Revista Drita nr. 18 - septembrie 2018

Sfântul Iosif cel Nou de la Partoș, mitropolit al Banatului, s-a născut în anul 1568, în Raguza, pe malul Mării Adriatice, într-o familie de negustori aromâni (morvlahi), primind în Baia Botezului numele de Iacob. La vârsta de 12 ani a rămas orfan de tată, iar maica sa, Ecaterina, s-a mutat la un frate al ei, în Ohrid – vestit oraș din Sudul Dunării, unde aromânii aveau o pondere însemnată în comerțul local. După ce urmează trei ani de școală, intră în Mân. Maicii Domnului de acolo, iar după cinci ani, pleacă la Sf. Munte Athos, fiind primit la Mân. Pantocrator. Repede s-a răspândit vestea unui nou călugăr, Iosif, care se evidenția prin viața sa aleasă, în post și rugăciune, arătată de Dumnezeu prin vindecările pe care le săvârșea în mijlocul obștilor călugărești.

Datorită autorității sale, a fost trimis ca reprezentant al Sfântului Munte în Adrianopole (Odriu), pentru a face ordine în Marea Mânăstire de acolo, închinată Sf. Întâi Mucenic Ștefan. După o viețuire de șase ani aici, se reîntoarce în Sfântul Munte, ca egumen al Mân. Cutlumuș, ctitorie românească. După alți șase ani, ajungând la Mân. Vatopedu, îl cunoaște pe bănățeanul Damaschin Udrea, fiu de cneaz român, om cu o cultură ce depășea cu mult pe contemporanii săi (ierodiacon, care îi va deveni secretar și care mai apoi, va consemna datele biografice ale Sf. Iosif).

La venerabila vârstă de 82 de ani, în 1650, este ales și hirotonit Arhiereu – Mitropolit peste tot pașalâcul Timișoarei. Viața sa curată este cunoscută bănățenilor încă de la sosirea Sf. Iosif pe pământul românesc. La trecerea Dunării, caii s-au speriat și nu au putut fi urniți în nici un chip, dar, numai câteva vorbe ale blândului păstor i-au făcut să treacă fără șovăială. O altă minune consemnată pe larg în cronica diaconului Damaschin este binecuvântarea pe care o dă, abătându-se din drum la rugămintea unui turc, pentru ușurarea femeii sale aflată de trei zile în chinurile facerii. Era vorba de aga Ismail al Vârșețului și de întâia cadână a haremului său, fata cneazului român din Vărădia, furată de la părinți. Atunci când însoțitorii Sf. Iosif se arătau îngrijorați că ascultă cererile păgânilor, acesta îi dojenește arătând că Sfânta Treime este asupra tuturor, nimeni cunoscându-I căile, dar că fiind datori a-I asculta cererile, indiferent prin gura cui ar veni! Iar ca să se cunoască pronia lui Dumnezeu, arătăm că, după moartea agăi Ismail, în lupta de la Palanca, văduva cu copilul se întoarce în casa tatălui ei, copilul este botezat ortodox, iar după trecerea prin școală intră în mânăstirea din Vărădia, primind numele de Gherasim. În 1695 este ales episcop al Caransebeșului, fiind cel care a stat neclintit în fața presiunilor de trecere la uniație, păstrând Ortodoxia curată în Banat.
Alte multe minuni a făcut Dumnezeu, prin rugăciunile și mâna Sf. Iosif, începând cu vindecările de boli, ca cea a lui Iovan Capră, olog de 20 de ani, scos pe targă ân fața alaiului care îl conducea pe Sf. Iosif pentru întronizare (ziua de Sf. Ilie, 1650), sau cele 11 de la hramul Mân. Partoș (ziua Sf. Arhangheli, 1652), continuând cu cele ale îmblânzirii turcilor ocupanți (în primul rând ale pașei Korișanț) și ale potolirii incendiului ce cuprinsese orașul Timișoarei, în ziua Sf. Petru și Pavel.

Sfântul Mitropolit, ajuns la vârsta de 85 de ani, se retrage la Mân. Partoș, unde trece la Domnul după alți trei ani, în 1656. Multe minuni, în special vindecări se petrec la mormântul său de mai mult de trei veacuri și jumătate, multe fiind consemnate în cronica mânăstirii bănățene.

Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partoș este prăznuit în fiecare an, la data de 15 Septembrie, fiind ocrotitor al Banatului și patron al pompierilor români.

 

Pr. Gruia-Mihail ZAMFIRESCU
bis. Izvorul Tămăduirii – Mavrogheni, București

Series Navigation << Nasho Jorgaqi: 20 de haiku-uri de dragostePianista Elida Dakoli condamnă prin concertele sale crimele comunismului albanez >>