Alpii albanezi și Valea Valbonei

Share

Munții din nordul Albaniei reprezintă încă un loc misterios, inaccesibil, cu sate izolate și răzlețe și cu o natură sălbatică, ce așteaptă să fie descoperită și admirată de turiștii cu experiență. În inima acestor Alpi Albanezi, în regiunea Tropoja, se află Valea Valbonei, ce se întinde pe aproximativ 50 de kilometri, o atracție de o frumusețe rară, preferată nu numai de către albanezi, ci, mai ales, de străinii dornici de aventură și de cunoașterea obiceiurilor și tradițiilor din satele aflate în nordul țării. Sunt două rute prin care se poate ajunge aici, iar una pleacă din Tirana spre Kuksi, Bajram Curri, Valea Valbonei și poate fi parcursă în cel puțin 5 ore de drum. Profitând de priveliștile traseului, se poate remarca excelenta autostradă, pe segmentul Rrëshen- Kalimash, cu o lungime de 61 de km și un dublu tunel de 5 km cu ventilație, semnale luminoase, refugii. Depun mărturie că este impresionantă această autostradă care facilitează accesul într-o zonă ce se dezvoltă de la an la an. România nu dispune de asemenea șosele și se știe de ce.

A doua rută e și mai spectaculoasă, deoarece ea este parcursă pe apă, cu feribotul, pe Lacul Koman, punctul de plecare fiind Shkodra. Cine va opta pentru un asemenea drum se va alege cu o călătorie de două-trei ore de vis, printr-un defileu croit printre pereții muntelui de calcar, iar din când în când, în spațiile mai largi și mai domoale, se pot vedea mici așezări umane pe mal, alcătuite din câteva case sau, din loc în loc, câte o kulă de piatră.  Sătenii de pe ambele maluri comunică între ei și călătoresc cu ajutorul unor mici ambarcațiuni, ceea ce creează o imagine de poveste.

De asemenea, drumul de 25 km dintre Bajram Curri și Valea Valbonei este deosebit de frumos, acesta trecând prin canionul Shoshani, Cheile Klisyres, Cheile Dragobiei și Cheile Qukut te Dunishes, iar la un moment dat se traversează o vale cu pante stâncoase, păduri de fag și molid, după care revin cheile înguste cu pereții abrupți ai Klisyrei. Aici se află cel mai mare sat din regiune, vechi de 200 de ani, cu maxim 100 de case de piatră, Dragobia. Turistul experimentat trebuie neapărat să-l viziteze, pentru că în mijlocul satului există o cascadă de zeci de metri înălțime, ce cade perpendicular pe panta muntelui, iar la ieșirea din cătun, în mijlocul pădurii, sub o stâncă, este intrarea în peștera Bajram Curri. Pe tot acest parcurs, apele Valbonei, de un verde-albastru cristalin, amplifică bucuria și uimirea turistului fascinat.

Un alt obiectiv îl reprezintă satul Valbona, cu 30 de case, în cea mai mare parte kule de piatră, cu unul sau două etaje, cu ziduri groase și acoperiș din scânduri, situat la 1000 de metri altitudine. Kulele sunt înzestrate cu firide la ultimul etaj, de unde se poate trage cu pușca în orice direcție, în caz de nevoie. Este un sat fără semnal la telefon, fapt ce te aruncă în mijlocul naturii, eliberându-te de dependența de gadget-uri. Valea Valbonei din Alpii Albanezi este un parc național de 8.000 de hectare și una dintre cele mai frumoase zone naturale din Albania. Aici se gătesc anumite specialități în aer liber, numite mazja și flija, un fel de plăcinte pe cărbuni încinși, servite cu miere. După ce ai gustat aceste bunătăți, poți pleca în drumeție spre izvorul râului Valbona, trecând prin ultimul sat, Rrogam. Este un loc izolat, cu peisaje ce-ți taie respirația, cu apele limpezi ale Valbonei ce strălucesc în diferite culori și cu munții fastuoși, plini de vegetație, unde zăpada ține până în luna mai.

Și, desigur, satul Theth! Până în urmă cu zece ani, Theth, aflat chiar în inima Parcului Național cu același nume, era un sat alcătuit din câteva familii, rupt de civilizație, fără curent electric, fără telefon, fără posibilitatea de aprovizionare cu cele necesare traiului. Cu toate acestea, el are mai multe mori de apă, o bisericuță de o sută de ani și o școală mică pentru puținii copii care trăiesc aici. Acum, odată cu consolidarea drumului către orașul Koplik, turiștii care au ajuns în Theth au descoperit un loc virgin și sălbatic, cu peisaje uluitoare neatinse de intervenția umană. Există o legendă care povestește cum s-a întemeiat acest sat într-un loc atât de izolat. Se pare că, în urmă cu 300 de ani, șase frați albanezi împreună cu familiile lor au ajuns aici pentru a se ascunde și a-și putea păstra religia catolică în fața agresiunilor de convertire la islamism. Azi, oamenii din Theth sunt toți catolici.

Semeți, sălbatici, cu vârfurile pierdute printre nori, Alpii albanezi reprezintă un loc homeric, unde legendele umblă prin pădurile de fag și molizi, prin canioanele cu ape domoale sau învolburate, un loc de neuitat, cu oameni ospitalieri și tradiții ca acum o sută de ani.

 

Maria Oprea

Series Navigation<< 30 martie 1937 – Femeile albaneze fără feregeaAlbania în Liga Națiunilor >>