Albania în Liga Națiunilor

Share

Primele succese ale Albaniei independente au schimbat imaginea acestei țări în Europa. Era normal, așadar, ca guvernul albanez sa dorească să se afirme și pe plan internațional. Primind o puternică susținere din partea Marii Britanii, cabinetul de la Tirana a transmis conducerii Ligii Națiunilor cererea ca Albania sa fie admisă în organizație ca membru cu drepturi depline. Ceea ce a avut loc în ziua de 2 octombrie 1920. Reprezentanții Greciei și Franței au avut obiecțiuni, pe motiv că nu era rezolvată definitiv chestiunea granițelor. Pe 12 octombrie 1920, președintele delegației albaneze la Conferința de pace de la Paris, Pandeli Evangjeli, i-a trimis un mesaj secretarului general al LN, Eric Drummond, în care își exprima dorința ca, la sesiunea din 15 octombrie, sa fie prezentă și Albania. În răspunsul său, Drummond a cerut ca partea albaneză să prezinte cópii ale documentelor care dovedeau că Albania e stat independent și cópii ale declarațiilor guvernelor care recunoscuseră „de facto” sau „de jure” guvernul albanez. Delegația albaneză, condusa de Fan S. Noli, a ajuns la Geneva pe 12 noiembrie 1920 și a prezentat documentele solicitate, iar pe 22 noiembrie 1920 delegația a înaintat încă o solicitare, în 15 capitole, repetând cererea de acceptare a Albaniei în LN. În 17 decembrie, problema a ajuns în dezbaterea Adunării Generale. În cadrul discuțiilor, reprezentanții Marii Britanii, lordul Robert Cecil și N.W.Rowell, au susținut cererea albaneză, iar votul ulterior a consfințit admiterea acestei țări în organismul internațional. Printre țările care au votat pozitiv au fost Marea Britanie, Spania, Franța, Italia, Japonia și, desigur, Romania.

 

Luiza Qerreti

Series Navigation << Alpii albanezi și Valea ValboneiHelena Kadare: Insuficient, timpul. Memorii. În vizită la Enver Hodja >>