Albania în Liga Națiunilor
- ProEtnica 2018. Sărbătorim împreună!
- Mașini românești la Tirana
- ALAR la Bookfest Cluj-Napoca
- Cupa diversității la fotbal – ediția a IV-a
- Cerbul de aur a plecat la Tirana
- Prăbușirea pașalâcului de Ianina (1822)
- Ceaiul – o poveste de aproape cinci milenii
- Anul Skanderbeg. Bătălia de la Albulena – 2 septembrie 1457
- Lynx-ul albanez, un trofeu disputat
- 30 martie 1937 – Femeile albaneze fără feregea
- Alpii albanezi și Valea Valbonei
- Albania în Liga Națiunilor
- Helena Kadare: Insuficient, timpul. Memorii. În vizită la Enver Hodja
- Doi pionieri ai filmului balcanic: frații Manakia
- Nasho Jorgaqi: 20 de haiku-uri de dragoste
- Pastila pentru suflet. Sfântul Ierarh Iosif cel Nou – Mitropolitul Banatului
- Pianista Elida Dakoli condamnă prin concertele sale crimele comunismului albanez
- Minuni ale arhitecturii islamice: Geamia de Plumb din Shkodra
- Migjeni, poetul tinereții pierdute
- Peștera lui Sari Salltuk
- Johann Thunmann – un deschizător de drumuri în albanologia occidentală
- Străinii din Biblie
- „Diversitatea etnică și culturală reprezintă elemente esențiale pentru o Europă din ce în ce mai integrată”
Primele succese ale Albaniei independente au schimbat imaginea acestei țări în Europa. Era normal, așadar, ca guvernul albanez sa dorească să se afirme și pe plan internațional. Primind o puternică susținere din partea Marii Britanii, cabinetul de la Tirana a transmis conducerii Ligii Națiunilor cererea ca Albania sa fie admisă în organizație ca membru cu drepturi depline. Ceea ce a avut loc în ziua de 2 octombrie 1920. Reprezentanții Greciei și Franței au avut obiecțiuni, pe motiv că nu era rezolvată definitiv chestiunea granițelor. Pe 12 octombrie 1920, președintele delegației albaneze la Conferința de pace de la Paris, Pandeli Evangjeli, i-a trimis un mesaj secretarului general al LN, Eric Drummond, în care își exprima dorința ca, la sesiunea din 15 octombrie, sa fie prezentă și Albania. În răspunsul său, Drummond a cerut ca partea albaneză să prezinte cópii ale documentelor care dovedeau că Albania e stat independent și cópii ale declarațiilor guvernelor care recunoscuseră „de facto” sau „de jure” guvernul albanez. Delegația albaneză, condusa de Fan S. Noli, a ajuns la Geneva pe 12 noiembrie 1920 și a prezentat documentele solicitate, iar pe 22 noiembrie 1920 delegația a înaintat încă o solicitare, în 15 capitole, repetând cererea de acceptare a Albaniei în LN. În 17 decembrie, problema a ajuns în dezbaterea Adunării Generale. În cadrul discuțiilor, reprezentanții Marii Britanii, lordul Robert Cecil și N.W.Rowell, au susținut cererea albaneză, iar votul ulterior a consfințit admiterea acestei țări în organismul internațional. Printre țările care au votat pozitiv au fost Marea Britanie, Spania, Franța, Italia, Japonia și, desigur, Romania.
Luiza Qerreti