Chipuri de odinioară. Un strălucit promotor al muzicii albaneze: Kostandin Trako

Share

Oare cultura albaneză, cu toate manifestările ei de ieri şi de azi, ar mai fi arătat la fel fără contribuţia şcolii şi culturii române? Poate fi cuantificat, evaluat în vreun fel aportul adus de miile de intelectuali albanezi formaţi de-a lungul unui secol întreg în România?

Cei mai mulţi dintre aceştia sunt uitaţi sau amintiţi doar la comemorări. Şi dacă n-ar fi în manuale, poate că ar fi la fel de ignoraţi chiar şi cei mai iluştri dintre ei: Mitrush Kuteli, Lasgush Poradeci sau Vangjush Mio. În acelaşi eşalon strălucit se află şi Kostandin Trako. I-am descoperit portretul intelectual într-o veche revistă de cultură, „Tempulli”, şi mă simt onorat să i-l redau, succint, în paginile revistei noastre. Articolul din revista albaneză poartă semnăturile lui Sotir Temo şi Petrika Trako, doi apropiaţi ai muzicianului.

Trako s-a născut la Boboshtiţa, în anul 1919. Boboshtiţa lui Victor Eftimiu, un alt scriitor venit din Albania, aproape uitat şi el în zilele noastre. În deceniul al doilea al secolului trecut, comuna aceasta număra circa 1.400 de locuitori şi cuprindea nouă cartiere. Era o localitate emancipată, cu două mânăstiri (Sf. Kolli şi Sf. Maria, datând din sec. 14-15) şi opt biserici, dintre care Sf. Joan şi Sf. Mitri datau din sec. 12-13. Uliţele erau pavate, existau cişmele şi un havuz amplasat în centru. Comuna mai dispunea de cinci mori, care măcinau recoltele adunate de pe câmpul cultivat în principal cu porumb. Rodul viilor şi plantaţiilor de duzi era bogat, iar păşunile din jurul satului asigurau atât iarna, cât şi vara nutreţ pentru turmele de oi şi capre. Cele trei pâraie care asigurau apa potabilă trădează şi astăzi adevărata origine a localnicilor: Goljema Reka, Malla Reka şi Malla Reka e Provoku. Locuitorii erau ortodocşi. Casele erau construite din piatră, aveau etaj şi pivniţă, hambar şi ogradă, grădină cu flori şi livadă. Un drum pietruit lega Boboshtiţa de Korcea şi Dardha, o altă comună mare din district.

În acest mediu, în care se simţea din plin efervescenţa intelectuală din oraşul de reşedinţă a districtului, s-a născut şi a crescut micul Kostandin. Familia sa era una de meşteşugari, de lumânărari, mai precis. Încă din primele trimestre, copilul a fost atras de muzică. Drept pentru care, după absolvirea primelor clase, părinţii l-au înscris şi a urmat Seminarul Ortodox „Apostolul Paul”, din Tirana. Aici a deprins bazele muzicii bizantine şi s-a perfecţionat în tot ceea ce însemna studiul muzicii liturgice. După absolvirea seminarului, în 1936, a plecat la Bucureşti pentru a-şi desăvârşi pregătirea muzicală. Bucureştiul interbelic a fost una dintre capitalele europene în care albanezii şi-au găsit un adăpost primitor, unde au studiat şi au muncit, au făcut avere şi s-au ridicat la un statut social superior. Aici funcţionau, încă de la sfârşitul sec. 19, câteva societăţi culturale şi patriotice, pe care tinerii veniţi din patrie le-au frecventat întotdeauna cu entuziasm. La Academia Regală de Arte Frumoase şi la cursurile de muzică bizantină, pe care Kostandin le-a absolvit, el a deprins arta compoziţiei şi măiestria dirijoratului, fiind în acelaşi timp şi un membru activ al societăţilor culturale albaneze din capitala României. A cântat cu mare plăcere în corurile bisericilor, a compus cântece albaneze, multe dintre acestea fiind transmise de Radio Bucureşti pentru conaţionalii din România.

La întoarcerea în ţara de origine, în 1941, Trako se angajează cu entuziasmul specific vârstei sale în promovarea muzicii bizantine religioase. Funcţionează, o vreme, ca dirijor al corurilor din cele două biserici ortodoxe din capitală, cultivând, în egală măsură, cântecul coral, orăşenesc şi patriotic, ba chiar şi celebra serenadă din Korcea, cărora le împrumută mult din personalitatea sa, le dă nuanţe şi muzicalitate în plus. Creaţia sa este complexă. Ea este alcătuită din compoziţii de muzică bizantină pentru psalmi, pentru slujba Sfântului Ioan Gură-de-Aur, pentru coruri mixte – adevărate perle liturgice creştine. Apoi, opere vocale şi corale, cântece patriotice şi lirice, cantate şi romanţe, oratorii şi prelucrări din muzica populară etc. Este autorul unor compoziţii ample, precum „Nunta albaneză”, prolog şi trei scene, reprezentată pe stadionul „Qemal Stafa”, în anul 1947, opera „Tana” (neterminată), o serie de compoziţii instrumentale şi, de asemenea, poemul simfonic „Patria mea”, primul de acest gen compus în Albania. Aliniindu-se la noul curent ideologic la care aderase ţara după război, Kostandin Trako a fost iniţiatorul, conducătorul şi dirijorul corului Tineretului Antifascist, creat în 1944, din care s-au desprins mai târziu alte formaţiuni muzicale, precum Corul de Stat (până în 1952), Filarmonica Albaneză şi Corul Teatrului de Operă şi Balet, pe care l-a condus până în anul 1967. Împreună cu aceste formaţiuni muzicale profesioniste, Trako a efectuat numeroase turnee în ţară şi străinătate, ajungând până la Budapesta, Bucureşti, Kiev şi Moscova. Concertele date în cadrul unor festivaluri naţionale au culminat cu cel organizat pe stadionul „Qemal Stafa”, în cadrul căruia a dirijat programul unei trupe corale formate din aproape o mie de persoane, însoţită de orchestra armatei şi o formaţiune de suflători din cadrul Filarmonicii Albaneze. Kostandin Trako a fost primul artist care a dirijat orchestra Teatrului de Operă şi Balet în spectacole cu mari creaţii operistice mondiale: „Rusalka”, de Dragomirski, şi „Ivan Susanin”, de Glinka, apoi prima operetă albaneză, „Agimi” (1954), a compozitorului korcear Kristo Kono. A lucrat cu corul operei la pregătirea unor spectacole cu creaţii celebre, precum „Traviata”, „Rigoletto” şi „Cavaleria rusticană”.

În 1946, Trako a fost numit directorul primei şcoli artistice din ţară, Liceul Artistic „Jordan Misja”, din Tirana, unde a adus specialişti de primă mână, maeştri recunoscuţi ai artelor pentru a forma tânăra generaţie de artişti albanezi. Printre aceştia, cântăreţii profesionişti Jorgjie Truja şi Tefta Tashko-Koço, pianiştii Lola Gjoka şi Tonin Guraziu ş.a. Liceul din Tirana, unde candidaţii erau acceptaţi prin concurs de aptitudini, pregătea muzicieni, artişti plastici şi balerini. În toate aceste activităţi, Kostandin Trako s-a implicat personal şi a reuşit, datorită unor calităţi de excepţie, să creeze de la zero o instituţie performantă, de pe băncile căreia au ieşit generaţii întregi de artişti albanezi. Tot lui i se datorează înfiinţarea Conservatorului de Stat din Tirana (în anul 1962), Şcoala Superioară de Actori „Aleksander Moisiu” (1959), Şcoala Superioară de Arte Figurative (1960), din care s-a născut Institutul Superior de Arte (1966). Foştii lui studenţi îl descriu ca pe un profesor apropiat de tineri, foarte corect şi riguros.

A închis ochii la Tirana, în 12 martie 1986, lăsând în urmă o carieră excepţională. A fost un deschizător de drumuri şi un creator de instituţii cum rar întâlneşti în cultura unei ţări. În timpul vieţii, a primit numeroase ordine şi medalii din partea statului albanez, printre care şi titlul de Artist emerit. În plus, aşa cum spuneam la început, nu trebuie uitat meritul uriaş al şcolii româneşti la formarea intelectuală a acestui mare promotor al muzicii albaneze.

 

Marius Dobrescu

Series Navigation << Pastila pentru suflet. Sfântul Cuvios Pafnutie – Pârvu Mutu zugravulBiserica protestantă albaneză împlineşte 200 de ani >>