Saşii, bisericile fortificate şi patrimoniul lor inestimabil

Share

În perioada 16-20 iulie 2018, jurnalişti din presa scrisă, radio şi televiziune au participat la a cincea ediţie a programului susţinut de Departamentul pentru Relaţii Interetnice din cadrul Guvernului României, Diversitate și patrimoniu cultural prin prisma mass-media. Schimb de experiență și bune practici cu parteneri de proiecte din regiunea Dunării. Dezvoltarea locală durabilă prin turism cultural. Biserici și cetăți fortificate în județele Brașov și Sibiu.

Proiectul a vizat în special descoperirea şi inventarierea celor mai reprezentative obiective de patrimoniu cu întregul lor arsenal de istorii şi legende, a tradiţiilor, portului specific minorităţilor, a diferitelor confesiuni şi a elementelor care ne-au ajutat pe fiecare să ne păstrăm identitatea lingvistică şi culturală, să trăim în bună înţelegere vreme de secole. În fond, scopul lui este acela de a face cunoscute toate aceste valori materiale şi spirituale specifice, de a le promova în ţară şi în lume şi de a ne conecta la fenomenele culturale mondiale. După ce, în ediţiile recente, au cercetat regiunile multietnice din Dobrogea, Alba şi Oradea, Banatul montan şi clisura Dunării, judeţele Covasna, Harghita şi Mureş, jurnaliştii împreună cu specialişti ai Departamentului pentru Relaţii Interetnice au mers prin satele şi oraşele saşilor din România, în special din zona Sibiu şi Braşov. Cum fiecare comunitate se dezvoltă în jurul bisericii, pe care credincioşii o construiesc în centru sau pe cel mai înalt vârf de deal, saşii şi-au edificat  lăcaşurile de rugăciune ca adevărate fortăreţe cu rol militar, având menirea deopotrivă de a îndeplini ritualul liturgic, dar şi de a apăra satul de cotropitori. Aceste biserici fortificate erau cândva 300, acum mai sunt 150. Jurnaliştii au vizitat unele dintre cele mai importante astfel de obiective de patrimoniu, unice în Europa, printre care Bisericile fortificate din Hărman şi Codlea, din Viscri, Criţ, Meşendorf şi Cloaşterf, apoi din Alma Vii, Axente Sever, Valea Viilor, dar şi fabuloasele cetăţi din Cisnădie şi Cisnădioara. Edificate de către etnicii germani, sosiţi în secolele XII – XIV în Transilvania, aceste monumente, o parte dintre ele aflându-se pe lista patrimoniului mondial UNESCO, reprezintă un simbol al multiculturalităţii, al unităţii europene şi o moştenire culturală inestimabilă.

Programul susţinut de DRI constituie o primă etapă pentru realizarea „Cărţii albastre a identităţii culturale a Dunării”, iniţiativă înscrisă în Aria 3 –Cultură, turism şi contacte directe între oameni” a SUERD, să ofere o imagine obiectivă a patrimoniului material şi imaterial, a zonelor multietnice din România şi să faciliteze dialogul între limbi şi culturi în tot spaţiul dunărean, prin cunoaşterea acestor valori din domeniul istoriei, lingvisticii, etnografiei, turismului, arheologiei şi antropologiei.

 

Maria Oprea

Series Navigation<< Parlamentul Internațional pentru toleranță și pace – o inițiativă sprijinită de români și albaneziDorian Koçi: Ali Paşa de Ianina şi sulioţii >>