Poveștile comunității: despre aromânii din Albania

O seară deosebită a fost aceea în care invitatul Programului „Poveștile comunității” a fost prof. univ. dr. Nicolae Saramandu. Evenimentul a avut loc în seara de 29 mai, la sediul central al Bibliotecii Metropolitane „Mihail Sadoveanu”, din București, și a avut ca temă „Aromânii din Albania. De la Moscopole la Voskopoja”. Profesorul Saramandu, un bun cunoscător al problemei romanilor sud-dunăreni și el însuși de origine aromână, este un pasionat cercetător în dialectologie și onomastică, discipol al unor celebri lingviști români, cu numeroase contribuții teoretice asupra tuturor acestor probleme. Printre cele mai importante sunt contribuția sa la „Istoria limbii române” (vol. 1 și 3), coordonarea unor valoroase tomuri științifice, precum „Atlasul lingvistic român”, „Dicționarul dialectului meglenoromân”, „Dicționar toponimic al României”, „Atlasul lingvistic al dialectului aromân” etc. Teza sa de doctorat (1970) a avut ca temă „Cercetări asupra aromânei vorbite în Dobrogea”. Așadar, este poate cel mai în măsură să aducă unele precizări asupra etnogenezei populațiilor de origine latină de la sudul Dunării, civilizației și evoluției lor în context balcanic. În cursul expunerii sale, cunoscutul cercetător a vorbit despre asemănările și diferențele dintre cele trei dialecte sud-dunărene: aromâna, meglenoromâna și istroromâna, despre nașterea, dezvoltarea și dispariția „capitalei” aromânilor, orașul Moscopole, despre tendințele actuale în ceea ce privește conservarea limbii, culturii și tradițiilor populației aromâne din Balcani. O alta întrebare pusa de participanții la discuții a fost dacă aromânii din România pot fi considerați sau nu o minoritate în țara noastră, iar răspunsul profesorului a fost că niciun argument nu ar putea îndreptăți o asemenea supoziție. La întâlnirea cu profesorul Saramandu au mai fost prezente Cătălina Vătășescu și Manuela Nevaci, două colaboratoare ale acestuia în cercetările lingvistice.